În ultima perioadă, a existat un interes major asupra întrebării dacă, în general, câinii au capacitatea de a conceptualiza timpul. Nu e vorba desigur de eventualitatea în care ei ar putea să se orienteze după ceasurile noastre, ci mai degrabă comunitatea științifică a vrut să știe dacă ei sunt capabili să discearnă între diferitele momente ale zilei și, pe de altă parte,  dacă sunt capabili să perceapă cât timp a trecut între două evenimente.

Câinii au fără îndoială un ceas circadian foarte bun. Cu toții, cei care intrăm în contact cu ei zi de zi, știm că un câine cunoaște foarte bine momentele în care trebuie scos la plimbare sau pe cele în care primește hrana, în cazul unor mese regulate, care i se oferă la o oră fixă. Dovada acestei capacități este una dintre cele care au stat și la baza vestitului experiment al lui Pavlov.

Unui grup de câini li s-a dat să miroase un spray care imita aroma cărnii în fiecare zi la amiază, după care li s-a monitorizat cu atenție nivelul secreției salivei. După două săptămâni s-a observat o cleștere a secreției, exact la ora amiezei, chiar și în lipsa stimulului alimentar.

Câinii  sunt mai puțin dotați natural pentru a evalua trecerea timpului, dar asta nu înseamnă că nu pot fi învățați. Unul dintre elementele cele mai obișnuite în școlile de dresaj este deprinderea câinilor cu percepția duratei. De obicei, ei sunt obișnuiți să aștepte o durată, între 60 și 90 de secunde, după ce primesc un semnal sonor. Cerecetătorii au remarcat că, dacă intervalul de timp de așteptare se lungește, câinii devin mai puțin capabili să aprecieze exact curgerea timpului. Acest lucru este însă valabil și la oameni, fiindcă e un lucru să aștepți 60 de secunde și cu totul altul cel de a aștepta o jumătate de oră, fără să te uiți la ceas.

În concluzie, putem spune că patrupedele noastre iubite pot percepe trecerea timpului, dar că acest lucru se manifestă de cele mai multe ori ca un comportomant învățat și exersat în preajma oamenilor.