În cazul în care găsiți un câine abandonat, doriți desigur să îi estimați vârsta. Există factori care influențează determinarea vârstei animalului. De exemplu, dacă este vorba de un câine comunitar, atunci acesta ar putea avea dantura mai degradată decât un câine crescut în condiții optime. Femelele cu multe nașteri, care nu au avut o dietă bogată în minerale și vitamine, vor avea cu siguranță dantura deteriorată înainte de vreme. Depunerile de tartru sunt mai mici în cazul câinilor hrăniți cu mâncare uscată.

Iată ce aspecte trebuie luate în considerare pentru determinarea vârstei unui cățel.

Câinii de talie mare au o speranță de viață de 7-9 ani, iar cei de talie mică și mijlocie au o speranță de viață ceva mai mare, de 13-15 ani.

Calitatea blănii este determinată de mediul de viață, dar luciul blănii și elasticitatea pielii scad cu înaintarea în vârstă. Pe măsură ce îmbătrânește, câinele albește mai întâi în jurul botului, apoi pe întreaga față, pe labe și la sfârșit pe tot restul corpului.

Mobilitatea cainelui este influențată la bătrânețe de o afecțiune scheletală degenerativă. Câinii tineri sunt vioi, jucăuși, în timp ce seniorii preferă repaosul, se mișcă greoi și nesigur din cauza durerilor din articulații.

Câinii se nasc fără dinți. Starea generală a dentiției dă informații despre vârsta câinelui. Dinții de lapte se pierd la 4-5 săptămâni. Dinții permanenți erup la 4-5 luni și se completează la 7 luni, în funcție de rasă. Dinții sunt albi, lucioși, zimțați, cu muchii tăioase la 1-2 ani. La 2-3 ani apar primele semne de tocire a muchiilor dentare pe arcada superioară și primele depozite de tartru. Tocirea dinților devine evidentă pe ambele arcade la 5-10 ani. Tot acum depozitele de tartru sunt semnificative și apar primele semne ale gingivitelor și cariile dentare. Câinii mai bătrâni de 10 ani au depozite masive de tartru, dinții își pierd mobilitatea și chiar cad.