În timpul zilei, ochii câinelui pot avea o nuanță uimitoare de castaniu sau albastru deschis. Cu toate acestea, în lumină slabă, ochii îi pot afișa o strălucire verde, albastră sau chiar o nuanță frumoasă purpurie.
În întuneric, ochii canini reacționează la expunerea de lumină diferit față de ochii umani, deoarece câinii posedă o suprafață (o membrană formată din celule reflectorizante numită tapetum lucidum) care reflectă lumina, situată între nervul optic și retină. Funcționează ca o oglindă, reflectând lumina și permițând conurilor și bastonașelor (celulele senzoriale din retină) să amplifice cantitatea limitată de lumină disponibilă pe timp de noapte.

Aceasta este o caracteristică adaptivă la animalele care vânează în zori și seară. Oamenii și primatele nu au această membrană deoarece sunt mai activi în timpul zilei.

Culoarea specifică a strălucirii ochilor variază în funcție de animal și de cantitatea de zinc sau riboflavină prezentă în celulele pigmentate speciale din această membrană. În functie de gradul de densitate a acestor celule cu zinc sau riboflavină, culoarea strălucirii poate varia de la animal la animal.

Majoritatea câinilor se nasc cu tapetum lucidum albastru sau violet, dar culoarea se schimbă după vârsta de 16 săptămâni.

Nu este o regulă, dar de exemplu labradorii adulți tind să aibă tapetum lucidum de culoare galben deschis, iar alții galben închis sau verde.

Câinii cu blana albă și ochi albaștri pot manifesta un efect de ochi roșii în întuneric. Privirea ochilor roșii se datorează vaselor de sânge din ochi care reflectă atunci când sunt expuse la lumină.

Ochii schnauzerilor mici tind noaptea să strălucească în turcoaz.