Poate să sune rău când afirmăm că animalul de companie, respectiv câinele, ocupă ultima poziție în ierarhia stabilită în familia din care face parte. Dar este foarte corect. Dacă până la vârsta de maxim doi ani, câinele nu învață că este ultimul individ în ierarhia familiei, nu va respecta șeful – masculul dominant – care este stăpânul lui. Când nu își respectă poziția socială în familie, câinele va deveni o povară pentru că nu va asculta pe nimeni și va face doar ce dorește.

Stăpânul trebuie să fie autoritar și să-i impună câinelui, încă de când este pui, mai multe reguli.

Mâncarea trebuie să i se dea la ore fixe și întotdeauna în același loc, în vasul special pentru hrana lui. Castronul nu va conține în permanență mâncare. Mofturile privind hrana vor fi ignorate, chiar dacă animalul nu mănâncă mai multe zile. Până la urmă va mânca ceea ce i se dă, trebuie doar să fie alimente specifice într-o cantitate adecvată vârstei și mărimii câinelui, conținând toate elementele necesare unei sănătăți bune.

Câinele trebuie să se odihnească în locul special amenajat pentru el, și nu pe fotoliile și canapelele membrilor familiei. Nu va fi primit în pat.

Niciun membru al familiei nu trebuie să-l trateze în mod diferit, să-l alinte și să-i permită să se abată de la reguli.

Despre regulile cu privire la plimbare am mai vorbit. Stăpânul iese întotdeauna primul pe ușă. Câinele va fi ținut în lesă pentru a putea să i se controleze mișcările și zonele în care are acces.

Orice încălcare a regulilor trebuie să fie urmată de o pedeapsă. Atunci când le respectă, trebuie lăudat și recompensat. În cazul în care progresul nu este mulțumitor, se poate apela la ajutorul unui dresor.