Știm cu toții că atunci când decidem să aducem un nou membru în familie, puiuț fiind, ne străduim să îi oferim tot ceea ce el are nevoie, astfel încât să ne asigurăm că este și fericit în noua lui familie dar și sănătos.

Atunci când vorbim despre sănătatea cățelușului nostru, ultimul lucru pe care vrem să îl auzim de la medicul veterinar este diagnosticul de parvoviroză. Parvoviroza la câini este o boală extrem de des întâlnită și de contagioasă, care are din păcate multe consecințe, chiar și mortale.

Haideți să aflăm mai multe despre această boală, ce este, care sunt simptomele și ce trebuie făcut atunci când observăm că noul membru al familiei nu se simte bine.

Această afecțiune este cauzată de către parvovirusul canin, un virus extrem de contagios care se poate răspândi de la un câine la altul fie prin contactul direct dintre aceștia fie prin contactul indirect pe care un câine îl poate avea cu un obiect deja contaminat (lesa, gulere, vas pentru mâncare sau apă etc.). Astfel, cățelușul este expus la acest virus de fiecare dată când linge, miroase sau consumă fecale infectate. Mai mult decât atât, transmiterea acestui virus se poate face și de la om la câine. Atunci când o persoana a fost recent în preajma unui câine infectat, aceasta poate deja transmite virusul cățelușului. De asemenea, câinele poate lua virusul inclusiv de pe îmbrăcămintea persoanelor care au avut contact cu patrupezii infectați.

De ce este periculoasă parvoviroza?

Deoarece este o boală a stomacului și al intestinului subțire, prin care virusul cu pricina afectează intestinul și distruge celulele. Acestea fiind distruse, în mod automat absorbția substanțelor nutritive este afectată iar bariera intestinului este perturbată. O variantă mai rar întâlnită a aceste afecțiuni, și care reprezintă un pericol și mai mare pentru puii foarte tineri, este faptul că virusul poate determina miocardită, o inflamație a mușchiului inimii. Totodată, parvovirusul slăbește sistemul imunitar și scade numărul de globule roșii, făcându-l astfel mult mai predispus și la alte infecții secundare.

Atunci când un câine este infectat cu parvovirusul, urmează o perioadă de 3-7 zile de incubație înainte de apariția primelor simptome. Amigdalele și ganglionii limfatici ai gâtului sunt primii care sunt afectați urmând ca acesta să ajungă în fluxul sanguin apoi în măduva osoasă și în celulele care acoperă pereții intestinului subțire. Ajuns în măduva osoasă, virusul slăbește capacitatea organismului de a se proteja, distrugând astfel celulele imune tinere.

Cățelușii juniori, cu vârsta cuprinsă între 6 săptămâni și 6 luni sunt cei mai predispuși la acest virus, deoarece de la vârsta de 6 săptămâni încep să își piardă anticorpii pe care i-au preluat de la mamele lor.

Unul dintre factorii care pot agrava Parvoviroza este stresul. Atunci când cățelușii sunt mici și sunt înțărcați, aceștia trec printr-un stres care le slăbește sistemul imunitar. Totodată, exista anumite rase care prezintă un risc și mai crescut de parvoviroză, precum Labdradori, Rottweiler, Ciobănesc german, Doberman, American Staffordshire Terriers.

Cu toate că parvovirusul poate să fie găsit în aproape orice mediu, este bine de știut faptul că nu orice câine care intră în contact cu virusul se infectează. În cazul în care câinele are toate vaccinurile făcute, are o imunitate mai puternică sau numărul de viruși la care este expus nu sunt mulți, atunci câinele va avea șanse minime de a se infecta.

Care sunt simptomele Parvovirozei

După cum am mai menționat, parvovirusul este extrem de periculos, în special puilor de câine. Din acest motiv, este foarte important să se cunoscă simptomele acestui virus, deoarece, cu cât este depistat mai repede, cu atât cățelușul poate fi tratat mai corect, și se poate evita riscul agravării.

Simptome pe care un patruped infectat cu Parvoviroza le va avea în prima fază, sunt pierderea sau lipsa poftei de mâncare, letargia și depresia, urmate de o apariție bruscă de febră, diaree și vărsături.

Cum se tratează parvoviroza

Depistarea Parvovirozei se face de către medicul veterinar, de cele mai multe ori prin testul ELISA, care durează aproximativ 15 minute. Totodată, Parvoviroza se poate depista și printr-o măsurare simplă a numărului de celule albe din sânge, deoarece unul dintre primele lucruri pe care parvovirusul le afectează este măduva osoasă. Astfel, un număr scăzut de celule albe din sânge poate sugera infecția cu parvovirus.

Parvoviroza este o boală pentru care din păcate nu există tratament. Opțiunile pe care medicul veterinar le poate recomanda implică îngrijire și sfaturi în gestionarea și ameliorarea simptomelor.

În funcție de gravitatea situației, medicul veterinar poate solicita spitalizarea câinelui, astfel încât acesta să primească toate substanțele nutritive și lichidele pe care le-a pierdut prin diaree și vărsături. De asemenea, dacă simptomele sunt peste limitele normale, atunci câinelui i se vor administra antibiotice sau medicamente, pentru a controla greața și diareea.

Sfaturi pentru prevenirea parvovirozei
– chiar dacă acest virus este atât de periculos, este totodată și un virus care poate fi prevenit. Astfel, toți câinii, atât pui cât și adulți, trebuie să primească vaccinurile împotriva Parvovirozei. Aceste vaccinuri sunt cu atât mai importante în cazul femelelor care sunt predispuse la sarcină, deoarece puii, în primele săptămâni de viață, vor depinde de anticorpii mamei;
– pentru juniori, vaccinul se face o dată la 3-4 săptămâni de la momentul în care puiuțul împlinește 6 săptămâni, până când are cel puțin 16 saptamani;
– o altă măsură de prevenție în cazul puilor este de a-i feri de contactul cu alți câini, până când aceștia nu sunt vaccinați cu toată serie de vaccinuri pentru parvovirus;
– vaccinul pentru parvoviroză se face pe tot parcursul vieții, din 3 în 3 ani după ce se termină prima serie.

Surse: