/ Pași în adopția unui câine • Sănătatea
- Mergeți la veterinar. Este foarte important ca, încă din primele zile, să stabiliți calendarul vaccinurilor și al consultațiilor ritmice. Medicul va ști să se apropie de câine, cu care va clădi o relație de încredere. La rândul dumneavoastră, vă veți simți mai în siguranță. Nu ezitați să întrebați veterinarul care sunt modalitățile în care puteți deosebi o afecțiune banală sau o rană întâmplătoare de problemele mai grave de sănătate ale câinelui.
- Stabiliți o dietă. Pe baza opiniilor medicului veterinar, dar și a vârstei, temperamentului și gradului de activitate al câinelui, optați pentru o anumită dietă. Câinii vor fi mai mult decât fericiți să mănânce resturile de la masa dumneavoastră, le vor cere cu insistență chiar, dar aveți în vedere că sistemul lor digestiv nu e pe deplin adaptat hranei umane. Deși pot fi răsfățați din când în când, câinii nu trebuie priviți ca o metodă de a recicla ceea ce nu mai mâncăm noi.
- Mișcarea. Aveți în vedere că, indiferent cât ar fi de mici, câinii au nevoie de exercițiu fizic zilnic.
- Vaccinarea. Urmați întocmai planul stabilit de medicul veterinar pentru a preveni boli grave. Acest lucru este valabil în special pentru câinii care interacționează des cu alți câini, deși există o serie de vaccinuri care trebuie făcute tuturor câinilor.
- Puricii și căpușele. Acestea reprezintă amenințări comune pentru sănătatea și igiena câinelui și, de ce să nu recunoaștem, și pentru cea a stăpânilor. Este important să optați pentru cea mai eficientă măsură de prevenire, adaptată dimensiunii animalului și a felului de blană pe care îl are.
- Cunoașteți aninmalul. Dacă veți urmări activitățile zilnice ale câinelui, alimentația, somnul și celelalte necesități fiziologice, veți vedea că acestea au un caracter repetitiv. Așa e normal la un câine sănătos și orice variație majoră în aceste privințe trebuie privită ca un semnal de alarmă pentru apariția unor boli.
- Dați-i să roadă! Pentru câini, nu există o vârstă la care să înceteze să dorească să roadă câte ceva. Nu vă iluzionați! Dacă nu îi veți oferi dumneavoastră o jucărie în care să-și poată înfige colții, va găsi un pantof, un picior de mobilă sau chiar vreun cablu. E imporant să-i cumpărați o jucărie de ros.
- Făceți-i baie! Pentru câinii care stau în casă, baia este obligatorie, deși nu trebuie exagerat cu ea. Sunt puțini câinii cărora să le placă să fie spălați, dar acestora trebuie să li se dea de înțeles că este vorba despre o actrivitate în care nu au de ales. Aveți însă în vedere că în cazul în care folosiți produse pentru igiena câinelui, acestea trebuie să îndeplineaască niște norme de calitate, fiindcă altfel baia va face mai mult rău decât bine.
- Pieptănați-i! Năpârlirea este un fenomen natural, prezent la toate rasele de câini. Dacă vreți ca părul să nu se împrăștie peste tot, dar și pentru un aspect plăcut al câinelui, blana lui trebuie pieptănată folosind fie o mănușă specială, fie o perie.
- Tăiați-i unghiile! Deși s-ar putea să nu fie o activitate foarte simplă, despre care oricum trebuie să cereți părerea și sfaturile veterinarului, e bine să aveți în vedere să tăiați periodic unghiile câinelui dumneavoastră. Se va simți mai bine și va fi mai protejat. Acest lucru este valabil desigur pentru câinii care stau mai mult în casă, fiindcă altfel ghearele se vor toci de la sine în timpul mersului.
- Preveniți obezitatea. Aveți în vedere că orice câine este dotat de la natură cu instinctul de a mânca tot ceea ce primește. El se va opri cu mare greutate și-și va exprima mereu fericirea că primește hrană. Responsabilitatea de a-l ține într-o formă fizică bună este deci a dumneavoastră. Nu îl hrăniți prea mult, respectați indicațiile de pe ambalaje.
- Otrăvirea. Câini, în pofida mirosului lor foarte sensibil, sunt susceptibili de a ingera tot felul de substanțe otrăvitoare. Organizați viața animalului dumneavoastră în așa fel încât el să nu poată intra niciodată în contact cu substanțe vătămătoare. Nu vă bazați pe ideea că nu le va încerca.
- Sfârșiți-i suferința. Momentul despărțirii de un câine este întotdeauna foarte dureros. Se întâmplă însă de multe ori ca el să fie și mai dramatic din cauza suferințelor la care este supus de boală sau de vârsta înaintată. Sfătuiți-vă cu familia și cu veterinarul și luați în considerare posibilitatea eutanasierii.
