ÎNGRIJIRE MEDICALĂ

Câinele nu este făcut din metal sau piatră. Nu este robot sau păpușă. La interior, câinele și omul sunt aceeași aceleași celule, aceleași organe plasate în același loc, aceleași sisteme biologice care susțin funcționarea organismului. Diferențele dintre om și câine sunt la exterior, adică din punct de vedere fiziologic.

Câinele este făcut din carne și sânge, deci se îmbolnăvește.

Oricât ne-am dori să fie altfel, în timp, organismul câinelui îmbătrânește, sistemele se deteriorează sau cedează. Câinele poate suferi de aceleași afecțiuni ca și noi: otită, gastrită, diabet, insuficiență cardiacă, pneumonie, cataractă, cancer, artrită, pancreatită, etc. Pe Kimi am tratat-o până acum de otită, conjunctivită, i-am schimbat mâncarea de mai multe ori pentru că nu o asimila corect, iar acum este pe tratament pentru gastrită cu un supliment alimentar. Dacă nu ia suplimentul zilnic, începe să vomite sistemul ei gastric produce prea mult suc gastric care ajunge să-i irite stomacul și de-aici sesiunile repetate de vomă. Slavă Domnului că am identificat problema și avem o soluție care funcționează pentru că a fost groaznică perioada în care vomita de câteva ori pe zi!

Este responsabilitatea noastră să-i asigurăm câinelui asistență și îngrijire medicală atunci când este bolnav, să-i facem analize chiar dacă este sănătos pentru a depista sau preveni probleme de sănătate.

Câinele nu-ți spune că nu se simte bine, dar îți arată.

Iată câteva semne:

• refuză mâncarea
• vomită
• are diaree sau face kk cu sânge
• urina este de culoare închisă
• este letargic
• s-a îngrășat sau a slăbit
• se comportă altfel
• tușește
• respiră greu
• bea mai multă apă decât de obicei
• face pp mai des decât de obicei

Mergi la vet dacă observi la câinele tău unul din aceste semne! Nu întreba pe Facebook, mergi la vet!

COMPANIE și AFECȚIUNE

Câinele are nevoie de compania omului. Din punct de vedere evoluționar, homos sapiens și canis lupus familiaris și-au unit destinele acum mii de ani (am scris aici cum).

Evoluția celor două specii a depins una de cealaltă, iar pentru câine acest lucru se vede astfel:

• structura creierului câinelui este foarte asemănătoare cu structura creierului nostru
• câinele aşteaptă de la om să primească afecţiune, protecţie şi orice altceva, mai mult decât aşteaptă de la alţi câini
• atunci când priveşti în ochii câinelui, organismul tău şi al câinelui produce oxitocină, hormonul afecţiunii şi iubirii care este responsabil pentru legătura dintre mamă şi copil
• câinii au emoţii, ei simt emoţiile pe care le simte un copil de doi ani – doi ani şi jumătate.

Am scris mai pe larg despre emoțiile câinilor aici: Câinii au emoții?

Pentru că legătura dintre specii este atât de puternică, câinii sunt vulnerabili în fața omului și pot deveni victime foarte ușor:  pot suferi traume emoționale, pot fi victime ale abuzului fizic, pot cădea pradă cruzimii. Comportamentul câinelui este în totalitate responsabilitatea omului.

STIMULARE MENTALĂ și FIZICĂ CONTROLATĂ

Câinele are energie, inteligență și îi place să se joace și să interacționeze.

Dacă nu-și consumă energia, dacă nu are nimic de făcut și stă singur mult timp, șansele ca el să dezvolte comportamente distructive sunt ridicate: roade în casă, latră, face gălăgie, suferă de sindromul separării, etc.

De aceea, pentru a preveni toate aceste probleme, cel mai bine este bine ca stăpânul să-l ajute să-și consume energia fizică și mentală în mod controlat: plimbări afară, jocuri în casă, repetarea comenzilor deja știute și învățarea altor comenzi noi, socializarea cu alte animale și oameni.

Dacă mi-aș fi pus mintea, aș fi învățat-o pe Kimi sute de comenzi și dădeam spectacole cu bilet de intrare. Dacă am ceva bun în mână, ea poate să învețe orice, totul depinde de mine să-i explic în așa fel încât să înțeleagă ce vreau de la ea. În fiecare dimineață facem zece minute de joc de tras (tug-of-war) și alergări în balcon. Când era mică inventam jocuri: ascundeam recompense prin casă și ea își punea nasul în acțiune ca să le găsească, zece minute pe zi făceam comenzi. Afară ne plimbăm zilnic două ore, când nu plouă. La ora 22 programul ei s-a terminat, se suie pe canapea și moțăie până adoarme, nu înainte să se înghesuie în noi 😆 .

Concluzia: un câine obosit este un câine fericit, iar stăpânul poate să se uite liniștit la televizor 🙂 .

Dacă nevoile câinelui sunt îndeplinite, câinele este liniștit și echilibrat.