Castrarea sau sterilizarea
Decizia de a castra sau de a steriliza un câine sau o cățelușă este dificilă și nu poate fi luată decât de fiecare stăpân în funcție de comportamentul animalului, de locul unde trăiește – la casă sau la bloc.
În cazul cățelușelor, există 3-4 săptămâni pe an când intră în călduri. Este bine ca femela să facă pui de 2-3 ori în viața ei. O cățelușă care nu a avut niciodată pui poate avea probleme psihice sau poate avea probleme medicale (cancer). Castrarea poate conduce la scăderea agresivității (devine mai calmă, mai afectuoasă) și la creșterea în greutate. Este de aceea necesară o alimentație adecvată și un program de plimbare dacă animalul nu stă la curte unde să aibă libertate de mișcare.
Trebuie acordată o îngrijire specială în perioada de după operație. Dacă ajung microbi în zona operației, atunci câinele poate face infecții.
Sterilizarea cățelelor trebuie făcută în primul an de viață pentru a evita complicațiile și recuperarea greoaie a animalelor mai în vârstă.
La masculi nu se recomandă castrarea, decât în cazurile în care este deosebit de agresiv. Castrarea are aceleași efecte ca și la femele: scăderea agresivității (față de alți câini, față de familie pentru a o domina) și îngrășarea.
Masculii necastrați care locuiesc la curte fug când simt prin apropiere femele în călduri. De obicei, reapar după 2-3 zile, flamânzi și jerpeliți. Și un câine necastrat crescut în aparament, atunci când este scos afară în parc, fuge după femele. După castrare, câinele nu va mai forța lesa să fugă după cățelușe în călduri.
Castrarea câinilor are avantajul că elimină compotamentul animalului de a-și marca teritoriul. Un alt avantaj este că animalul nu se va îmbolnăvi de cancer la nivelul testiculelor.
Dintre dezavantajele castrării se menționează posibilitatea apariției unor complicații la operație (mai ales din cauza anastezicului), prezența durerilor în primele zile după operație. Statistic s-a ajuns la concluzia că, în cazul raselor de câini de talie mare care sunt castrați înainte de împlinirea vârstei de un an, există riscul ca la maturitate să apară cancerul osos.