iasiadopta

Cățelușii orfani: cum să-i creștem?

Cățelușii rămân orfani de obicei când mama lor nu poate avea grijă în mod adecvat de aceștia. Acest lucru ar putea fi din faptul că nu poate produce lapte ( o stare numită agalactie ) sau din cauză că prezintă anormalități comportamentale sau psihologice, ceea ce o fac să nu își poată îngriji adecvat cățelușii.

În situații rare, mama nu poate fi prezentă din cauza decesului, accidentării, sau complicațiilor survenite datorate unei nașteri dificile. În unele cazuri mamele devin incapabile să mai aibă grijă de puii lor când aceștia au doar câteva săptămâni.

Pentru a crește cu succes cățeluși fără mamă este nevoie de un program regulat de mese corespunzătoare, deparazitare, joacă și somn, toate acestea într-un mediu sigur și sănătos. Principiile creșterii unui cățeluș orfan nu e semnificativ diferit de cele creșterii unui grup întreg de cățeluși orfani. În cele mai multe cazuri, mai degrabă un grup întreg de cățeluși devine orfan decât un singur cățeluș.

Creșterea mai multor cățeluși orfani în absența completă a mamei consumă mult timp dar aduce satisfacții. Este foarte posibil să crești un grup intreg de cățeluși de la naștere cu aceeași rată de succes ca și mama lor naturală. Pentru a putea crește un întreg grup de cățeluși orfani trebuie luate în considerare:

  • Hrănirea și înțărcarea
  • Igiena
  • Temperatura și umiditatea
  • Prevenirea bolilor
  • Educarea și socializarea

Cățelușii sănătoși sunt grăsuți și fermi, calzi, liniștiți și dorm în cea mai mare parte a timpului. Cățelușii bolnavi au un tonus muscular scăzut, inițial un nivel mare de activitate și plâng mult. Dacă nu sunt asistați, devin slăbiți, tacuți și intră cu ușurință în stare de comă.

Hrănirea și înțărcarea

Dacă  există posibilitatea, lasați cățelușii să fie alăptați de cățea în primele 12 ore pentru a permite ingestia de colostru. Cățelușii pot să absoarbă anticorpii din colostru în primele 24 de ore de viață. Dacă femela va continua să permită cățelușilor să sugă în timp ce e făcută să stea liniștită, va reduce ceva din munca crescătorului. Poate decide în câteva zile că e dispusă să îi îngrijească și să ia povara de pe umerii crescătorului.

A face rost de hrană adecvată este întotdeauna  o grijă  în creșterea cățelușilor. Dacă cățeaua nu îi poate alăpta și îngriji pe cățeluși, va fi nevoie să fie hrăniți cu biberonul sau prin tub. Biberoanele pentru cățeluși sunt imediat accesibile și sunt metoda preferată de hrănire.

Hrănirea prin tub este lăsată pentru persoane experimentate, deoarece tubul poate fi în mod neglijent îndreptat spre plămâni și poate cauza înecarea în momentul administrării hranei. Hrănirea prin tub, deși riscantă, este garantată pentru cățelușii care eșuează în alăptarea propriu-zisă.

Câțiva lucrători din adăposturi au devenit experți la hrănirea prin tub și preferă această metodă, pentru că știu cu exactitate ce cantitate de hrană a primit fiecare cățeluș. De cele mai mule ori, însă, este recomandată hrănirea cu biberonul. Hrăniți cățelușul în timp ce stă întins pe burtică, nu pe spate, ca în cazul bebelușilor.

Hrana adecvată pentru cățeluși se găsește ușor în comerț și este echilibrată nutrițional pentru a îndeplini necesitățile acestora. Rețete pentru prepararea hranei acasă sunt de asemenea accesibile. Acestea nu sunt perfect echilibrate nutrițional, dar pot fi administrate până când se poate face rost de hrana din comerț.

Înlocuitor de lapte pentru cățeluș în caz de urgență

1 cană  plină cu lapte ( de vacă sau capră)

1 vârf de linguriță cu sare

3 gălbenușuri de ouă – fără albușuri

1 lingură  cu ulei de porumb

¼ linguriță de vitamine lichide

Nu înlocuiți laptele de vacă sau de capră cu un înlocuitor de lapte de calitate. Nu sunt echivalente. Nu îi hrăniți cu albușuri de ouă crude deoarece poate apărea o deficiență de biotină (vitamina H) datorată unei enzime din albușul de ou. Enzima este distrusă prin fierbere. Mierea poate conține bacterii, care pot fi fatale cățelușilor.

Fie că  folosiți un preparat comercial sau făcut acasă, pregătiți hrana pentru o singură zi de hrănire odată și țineți-o la frigider. Spălați și uscați sticluțele și biberoanele sau tubul pentru hrănire între  mese. Încălziți înlocuitorul de lapte într-un castron cu apă până la temperatura de 37°C – 38°C înainte de a-i hrăni.

Cățelușii trebuie ajutați să elimine aerul pe gură în timpul și după fiecare masă. Țineți-i sus sau pe umăr și băteți-i ușor pe spate. Hrănirea cu biberonul sau prin tub trebuie făcută cu mare grijă pentru a preveni inspirarea suplimentului prin inspirație sau înecare. Înlocuiți 2-3 hrăniri prin tub pe zi cu hrănirea cu biberonul pentru a ajuta reflexul suptului. Acest lucru ajută la diminuarea tendinței cățelușilor de a suge unii de la ceilalți și posibila cauzare de răni sau inflamații.

Primele 48-72 de ore , trebuie hrăniți la fiecare 2 ore. La sfârșitul primei săptămâni, trebuie hrăniți la fiecare 3 ore în timpul zilei respectiv de 2 ori în timpul nopții la o diferență de 4 ore. A doua săptămână, hrănirea trebuie să fie la fiecare 4 ore în timpul zilei și la 6 ore în timpul nopții. În a treia săptămână, ar trebui trecuți pe mâncare semilichidă pentru cățeluși de 3 ori pe zi și hrănirea cu biberonul ar trebui continuată.

Preparați mâncarea semilichidă pentru cățeluși prin a pune 2 căni cu mâncare uscată de calitate pentru cățeluși într-un blender împreună cu 37 ml de înlocuitor de lapte și umpleți restul blenderului cu apă fierbinte. Acestea trebuie amestecate până ajung la consistența mâncării cu cereale pentru copii. (Acest amestec ajunge pentru hrănirea a 6-8 cățeluși de rasă medie.)

În a patra săptămână, mâncarea semilichidă trebuie administrată de 4-5 ori pe zi iar frecvența hrănirii cu biberonul se poate reduce treptat. Hrănirea de la miezul nopții poate fi redusă și eliminată de asemenea. Pot fi trecuți complet pe hrană solidă la vârsta de 6 săptămâni.

Împărțiți cerințele calorice zilnice în 6-12 mese potrivite vârstei lor. Trebuie să știți că un cățeluș de aproximativ jumătate de kilogram consumă cam 30 ml de hrană pe o perioadă de 24 de ore. Cele mai multe înlocuitoare de lapte conțin cam 60 de calorii în 30 ml de hrană, astfel cățelușul de aproximativ jumătate de kilogram va consuma cam 30 de calorii într-o perioadă de 24 de ore.

Acesta este doar un reper și este mai bine să-i hrăniți cu cantități mai mici mai des decât cantități mai mari odată. Dacă nu iau în greutate, au nevoie de mai multă hrană. Dacă au diaree, s-ar putea să fie hrăniți prea mult. Cântăriți fiecare cățeluș minim o dată pe zi în primele 10 zile. Lipsa luării în greutate este adesea primul semn al îmbolnăvirii la animalele tinere.

Consum caloric recomandat
Săptămâna Calorii/grame/zi
1 60-69
2 70-79
3 80-89
4+ 90-100

Igiena

Un cățeluș  nou-născut nu își poate face nevoile singur. Îi lipsește controlul muscular necesar asupra acestor funcții. Un cățeluș trebuie stimulat pentru a urina și defeca. Această îndatorire este de obicei îndeplinită de mamă. Îngrijirea și linsul zonei anale a cățelușului îl va stimula să își facă nevoile.

Cățelușii orfani trebuie stimulați manual de îngrijitor pentru a stimula urinarea și defecarea. Cățelușul trebuie stimulat după fiecare masă. Din fericire, acest lucru este ușor. Cu o bucată de vată sau de prosop foarte moale merge bine. Umeziți-o în apă caldă și cu delicatețe masați zona anală și genitală. În unul sau două minute cățelușul va urina și/sau va defeca.

Unii cățeluși vor răspunde mai bine înainte de a mânca în timp ce alții vor răspunde mai bine după ce au fost hrăniți. Încercați în ambele cazuri pentru sănătatea optimă a cățelușilor. Țineți o evidență a urinării și defecării fiecărui cățel. Cățelușii vor avea nevoie de această stimulare până când mușchii vezicii și ai intestinelor se întăresc, de obicei la vârsta de 21 de zile. Cei mai mulți căței vor elimina singuri la vârsta de trei săptămâni.

Curățați cățelușul și ați terminat până la următoarea hrănire. Observați urina și fecalele pentru semne de boală. Urina trebuie să fie de un galben pal sau incoloră. Dacă este galben închis sau oranj, cățelușul nu e hrănit destul. Nu-i hrăniți mult odată, ci mai des. Scaunul ar trebui să fie de la un maro deschis până la maro închis și format parțial.

Un scaun verde indică o infecție, iar un scaun prea ferm indică faptul că nu a fost hrănit cu destulă mâncare pentru cățeluși. Din nou, dacă scaunul este tare, hrăniți-l mai des decât să creșteți cantitatea de mâncare dată pentru o masă. E posibil să hrăniți un cățeluș prea mult, dar nu  prea des. Prea multă mâncare cauzează balonare, gaze, regurgitare și câteodată aspirarea în plămâni.

Temperatura si umiditatea

Pentru a-i menține sănătoși pe cățeluși ei trebuie ținuți la o temperatură  ambientală adecvată. Cățelușii tineri nu-și pot conserva căldura corporală sau frisoanele pentru a crea căldură. Furnizarea unor surse artificiale de căldură cum ar fi un incubator, o lampă ce emană căldură, pernuțe cu apă caldă sau pernuțe electrice vor ajuta cățelușii să rămână la temperatura corporală potrivită.

Cu privire la sursa de căldură, e foarte important să nu supraîncălziți cățelușii sau să le provocați arsuri. Țineți un termometru în zona cățelușilor pentru a monitoriza temperatura.

Un simplu bec de 25 W suspendat într-un colț al unei cutii mici va furniza suficientă căldură. Țineți un termometru de cameră  sub sursa de lumină pentru a monitoriza temperatura.

Pernuțele calde trebuie să fie monitorizate îndeaproape dacă sunt folosite, deoarece cățelușii pot fi prea slăbiți ca să se poată muta de pe ele și pot căpăta arsuri. Dacă o pernuță de acest gen e folosită, înveliți-o într-un prosop gros sau blană de oaie pentru a-i proteja pe cățeluși de arsuri.

În prima săptămână, temperatura aerului ar trebuie menținută la 32-35°C și o umiditate relativă de 55-65%. La începutul celei de-a doua săptămâni, reduceți treptat temperatura la 30°C. În cea de-a treia săptămână; 27°C. În cea de-a patra săptămână; 24°C. După cinci săptămâni, scădeți temperatura la 22°C sau lasați la temperatura obișnuită a camerei. Folosiți simțul comun.

Dacă cățelușii sunt tot timpul așezați unii peste alții, înseamnă că le este frig. Dacă sunt foarte depărtați unii de alții, le e prea cald. Dacă stau unii lângă alții, temperatura este bună.

Cățelușii care sunt hipotermici (temperatură corporală scăzută) trebuie încălziți treptat timp de 2-3 ore la o temperatură normală de 36°C. Ar trebui obținută o temperatură normală la acești cățeluși înainte de a-i hrăni.

Păstrați umiditatea la un nivel comfortabil pentru oameni. Într-o zonă  a unei cutii făcute acasă, un prosop umezit cu apă și pus peste cutie va ajuta la producerea umezelii. Nu creșteți niciodată pui noi născuți într-o zonă de igrasie sau pivniță mucegăită. Acest tip de igrasie stagnantă este de obicei rece și favorizează mucegaiul și infecțiile respiratorii. Controlul temperaturii este mai critic decât umiditatea.

Cățelușii trebuie ținuți pe o suprafață aderentă cum ar fi o pătură bine întinsă și ținută ferm sub părțile cutiei cățelușilor.

Prevenirea bolilor

Mulți cățeluși orfani sunt expuși la un risc crescut de a dezvolta boli infecțioase. Acest lucru se întâmplă mai ales la acei cățeluși care nu au primit colostrul mamei lor naturale. Colostrul care este produs în primele 24 de ore după naștere este foarte bogat în anticorpii care-i protejează de boli.

Colostrul conține anticorpii care în momentul în care sunt consumați de cățeluși produc imunitatea împotriva multor boli. Cățelușii care nu au fost niciodată alăptați de mama lor naturală, neprimind colostrul, nu au o imunitate bună. Din cauza posibilei lipse de imunitate, vaccinarea corespunzătoare a cățelușilor este foarte importantă. Unii veterinari ar putea recomanda începerea vaccinării cățelușilor la o vârstă mai mică.

Deparazitarea regulată a cățelușilor este recomandată astfel:

  • Începeți tratamentul la 2 săptămâni; repetați la 4, 6 și 8 săptămâni, iar apoi puneți un produs preventiv care de asemenea controlează paraziții intestinali. Folosind pe parcursul unui an o combinație de produse împotriva paraziților intestinali, scade riscul de apariție a acestora. Dacă nu se folosește un astfel de produs, eliminați paraziții intestinali la 2, 4, 6 și 8 săptămâni iar apoi lunar până la vârsta de 6 luni.

Este recomandat ca proprietarii de noi cățeluși ar trebui să obțină  istoria deparazitării noului lor companion și să contacteze veterinarul pentru a determina dacă este nevoie deparazitarea adițională.

Educarea și socializarea

Cățelușii au nevoie de stimulare mentală și fizică. Dacă au tovarăși de joacă, se vor stimula între ei în timp ce se mișcă. Strângeți în brațe fiecare cățel atunci când îl treziți să mănânce și încă un timp după aceea. Au nevoie de educație pentru a crește puternici.

E important pentru cățelușul orfan să aibă interacțiuni cu toți membri familiei la vârsta de 5-6 săptămâni. Rețineți, e încă un pui și trebuie mânuit cu grijă, dar ar trebui să îl obișnuiți pe cățeluș cu zgomote, proceduri de îngrijire, oameni noi și animale. Socializarea timpurie și făcându-l pe cățeluș să se simtă în siguranță în mediul său va ajuta la prevenirea aparițiilor multor probleme în viitor.

Print Friendly, PDF & Email

Adaugă un comentariu