Parvoviroza este cel mai mare pericol pentru puiul de câine nevaccinat.

În articolul de față atrag atentia asupra virusului și cum poți să previi îmbolnăvirea puiului tău de parvoviroză, informații aflate din surse autorizate – medicii veterinari.

Istorie

Parvoviroza este o boală provocată de virusul parvo, a apărut prima oară în anii 70 și se crede că a fost cauza morții a sute de mii de câini din timpul pandemiei globale din anul 1978. Pentru că este foarte asemănător cu virusul panleukopenia care afectează populația felină, mult timp s-a crezut că virusul parvo a fost transmis de la pisicile domestice la câini. Un studiu recent afirmă însă că virusul n-a fost transmis de pisici, ci de animalele sălbatice. La studiu au participat 852 de animale sălbatice din SUA (coioți, ratoni și pume) și a arătat prezența virusului în testele de țesut.

Concluzia este că animalele sălbatice sunt purtătoarele virusului parvo. Virusul însă este foarte adaptabil în funcție de gazda pe care o infectează și astfel se transmite foarte ușor de la animalele sălbatice la populația canină și înapoi.

Cum se transmite parvoviroza

Parvoviroza este foarte contagioasă pentru câini, se poate transmite la pisici nevaccinate, dar nu se transmite la om.

Boala afectează câinii nevaccinați cu vârsta cuprinsă între 6 săptămâni și 6 luni și este foarte agresivă, rata de mortalitate atingând 90% din cazuri. Dacă pacientul primește tratament, rata de mortalitate scade la 30%-50%.

Virusul se transmite la puiul de câine astfel:

• prin fecalele câinelui infectat: e de ajuns ca patrupedul sănătos să cerceteze fecalele respective, așa cum știm că face fiecare câine sau să le mănânce, și astfel virusul ajunge în organism
• prin intermediul omului: dacă omul a venit în contact cu un câine bolnav de parvoviroză, el va aduce acasă virusul pe haine sau mâini, de asemenea îl poate aduce pe încălțăminte dacă a călcat în fecale purtătoare de virus
• prin contact direct cu câinele bolnav sau suprafețe infectate
• prin contact direct cu câine neinfectat, dar purtător de virus: în blană, pe lăbuțe, etc

Atenție!

Câinele infectat începe să transmită virusul în mediul înconjurător la 4-5 zile de la momentul infectării (cu mult timp înainte să prezinte simptomele bolii), continuă să fie contagios pe durata tratamentului, și până la 3 săptămâni după încheierea tratamentului, prin fecale!

Virusul este foarte rezistent: se lipește de suprafețele din casă unde poate supraviețui chiar și 6 luni, iar în sol trăiește 12 luni pentru că nu este afectat de condițiile de vreme.

Parvoviroză – simptome

• letargie
• febră
• vomă
• diaree
• scaune cu sânge

Puiul începe să manifeste simptome la 5-14 zile de la venirea în contact cu virusul.

Dacă vezi la puiul tău unul din aceste simptome, mergi cu el la vet de urgență!

Cum afectează parvoviroza organismul puiului

Manifestarea cardiacă a parvovirozei

Virusul atacă mușchiul inimii, provocând insuficiență cardiovasculară sau respiratorie. Pentru că această manifestare a parvovirozei este găsită la pui mai mici de 8 săptămâni, cel mai probabil au fost infectați de virus de către mamă, în timpul sarcinii.

Manifestarea intestinală a parvovirozei

Această manifestare este cea mai des întânită și afectează țesutul și mucoasa intestinală, provocând deshidratare și septicemie.

Tratamentul parvovirozei

Nu există tratament așa cum există antibiotice pentru bolile provocate de bacterii. Pentru că este o infecție virală, nu există un antidot, tratamentul se concentrează pe ameliorarea simptomelor, pe susținerea organismului, pe prevenirea infecțiilor bacteriene.